iOrbix
Email
Password
1-3 of 3
1
 
Intr-o conversatie, un barbat îi pune urmatoarea întrebare unei femei: "Ce tip de barbat cauti?" Ea ramase un timp tacuta, înainte de a-l privi în ochi, si îi zise: "Chiar vrei sa stii?" "Da, vreau!" veni si raspunsul lui. Atunci, ea a început sa spuna: "Fiind femeie, sunt în pozitia de a-i cere barbatului ceea ce eu nu pot face pentru mine. Platesc facturile, ma ocup de casa, merg la supermarket, fac cumparaturi - totul fara ajutorul unui barbat. Si atunci îmi pun întrebarea: Ce poti tu sa aduci în viata mea?

Barbatul ramase uimit. Se uita lung la ea. Se gândea cu siguranta ca e vorba de bani. Ea, stiind ce gândeste el, spuse: "Nu ma refer la bani! Am nevoie de mai mult! Am nevoie de un om care sa lupte pentru perfectiune în toate aspectele vietii!"

El îsi încrucisa bratele si, privind-o, îi ceru sa explice mai în detaliu. Ea continua: "Caut pe cineva care sa lupte pentru perfectiune mentala, pentru ca am nevoie de cineva cu care sa conversez si care sa ma stimuleze intelectual. Am nevoie de cineva suficient de sensibil, care sa înteleaga prin ce trec eu ca femeie, dar suficient de puternic ca sa ma încurajeze si sa nu ma lase sa cad. Caut pe cineva pe care sa-l respect, ca sa pot fi "ascultatoare". Nu pot sa fiu asa cu cineva care nu poate sa-si rezolve singur problemele."

Când termina de vorbit, se uita la el si îl vazu foarte derutat si întrebator. El îi spuse: "Ceri mult!" La care ea: "Valorez mult! [b][/b][b][/b][b][/b]
 
 
A fost o data ca niciodata o .... "EA" care nu înceta să aştepte ziua cînd Făt-Frumosul ei avea să sosească pe neaşteptate,să-i răpească inima şi să plece cu ea spre a cuceri lumea. Cum însă Făt-Frumos nu apărea, nu-i rămînea decît să viseze.

S-a îndrăgostit prima oară la unsprezece ani, în timp ce mergea pe jos de acasă la şcoala primară din localitate. În prima zi de clasă, îşi dădu seama că nu era singură pe drum: împreună cu ea mergea un ştrengar ce locuia prin vecini şi urma şcoala după acelaşi orar.
...
Cei doi nu schimbaseră nici o vorbă, dar "EA" începu să observe că cea mai plăcută parte a zilei erau pentru ea tocmai clipele de pe strada plină de praf, oboseală, cu soarele la zenit, cînd băiatul păşea grăbit, iar ea abia îşi mai trăgea sufletul în efortul de a se ţine după el. Scena s-a repetat mai multe luni de-a rîndul. "EA", care detesta să înveţe şi nu avea altă distracţie în viaţă în afara televiziunii, nu-şi mai dorea decît ca ziua să treacă repede, aşteptînd cu nerăbdare fiecare drum la şcoală şi, spre deosebire de celelalte fete de vîrsta ei, găsea că sfîrşiturile de săptămînă erau cum nu se poate mai plicticoase. Cum pentru un copil orele trec mult mai greu decît pentru un adult, ea suferea din plin, zilele i se păreau prea lungi, pentru că nu-i dăruiau decît zece minute cu iubirea vieţii sale şi nenumărate ceasuri pe care şi le petrecea cu gîndul la ea, imaginîndu-şi ce bine ar fi fost dacă ar fi putut sta de vorbă cu el.

Şi deodată s-a întîmplat.
Într-o dimineaţă, ştrengarul a venit la ea şi a rugat-o să-i împrumute un creion. "EA" nu a răspuns, a afişat chiar o anumită iritare în faţa acelei abordări neaşteptate şi a iuţit pasul. Rămăsese împietrită de spaimă cînd îl văzuse înaintînd spre ea, îi era teamă să nu afle cît de mult îl iubea, cîte speranţe îşi punea în el, cum visa să-l ia de mînă, să treacă prin faţa porţii şcolii şi să meargă în continuare pe stradă pînă la capătul ei.

În restul zilei nu mai reuşi să se concentreze la ore, suferind din pricina
comportării sale absurde, dar simţindu-se în acelaşi timp uşurată, deoarece ştia că şi băiatul o observase, iar creionul nu fusese
altceva decît un pretext ca să angajeze o conversaţie, întrucît, la apropierea lui, văzuse că avea în buzunar un pix. Aşteptă următoarea ocazie şi noaptea aceea — ca şi nopţile care urmaseră — îşi imagină droaia de răspunsuri pe care avea să i le dea pînă cînd avea să găsească o modalitate sigură de-a începe o poveste care să nu se mai sfîrşească niciodată.

Dar altă ocazie n-a mai existat; deşi continuaseră să meargă împreună la şcoală, uneori în faţa lui, ţinînd în mîna dreaptă un creion, alteori mergînd în urma lui, ca să-l poată contempla cu duioşie — el nu i-a mai adresat nici un cuvînt şi ea a trebuit să se mulţumească a-l iubi şi a suferi în tăcere..................

A fost odată ca niciodată...
 
 
Intr-o conversatie, un barbat îi pune urmatoarea întrebare unei femei: "Ce tip de barbat cauti?" Ea ramase un timp tacuta, înainte de a-l privi în ochi, si îi zise: "Chiar vrei sa stii?" "Da, vreau!" veni si raspunsul lui. Atunci, ea a început sa spuna: "Fiind femeie, sunt în pozitia de a-i cere barbatului ceea ce eu nu pot face pentru mine. Platesc facturile, ma ocup de casa, merg la supermarket, fac cumparaturi - totul fara ajutorul unui barbat. Si atunci îmi pun întrebarea: Ce poti tu sa aduci în viata mea?

Barbatul ramase uimit. Se uita lung la ea. Se gândea cu siguranta ca e vorba de bani. Ea, stiind ce gândeste el, spuse: "Nu ma refer la bani! Am nevoie de mai mult! Am nevoie de un om care sa lupte pentru perfectiune în toate aspectele vietii!"

El îsi încrucisa bratele si, privind-o, îi ceru sa explice mai în detaliu. Ea continua: "Caut pe cineva care sa lupte pentru perfectiune mentala, pentru ca am nevoie de cineva cu care sa conversez si care sa ma stimuleze intelectual. Am nevoie de cineva suficient de sensibil, care sa înteleaga prin ce trec eu ca femeie, dar suficient de puternic ca sa ma încurajeze si sa nu ma lase sa cad. Caut pe cineva pe care sa-l respect, ca sa pot fi "ascultatoare". Nu pot sa fiu asa cu cineva care nu poate sa-si rezolve singur problemele."

Când termina de vorbit, se uita la el si îl vazu foarte derutat si întrebator. El îi spuse: "Ceri mult!" La care ea: "Valorez mult!" <3
 
1-3 of 3
1
Ioana Wass Here | Blog | iOrbix
JavaScript is disabled on your browser.
iOrbix won't work properly if your browser doesn't have JavaScript enabled.
Please enable JavaScript, or alternatively, access iOrbix Mobile.